În două friguroase zile ale acestei ierni, pe 25 și 26 februarie, la Teatrul „George Ciprian” din Buzău a avut loc un experiment aparte: spectatorii au fost invitați să interacționeze cu propria lor umbră – avatar 3D, dar și cu aceea a unui partener de joc, aflat fizic într-o altă încăpere a teatrului. Sună complicat? Poate, dar nu este.

Trăim niște ani în care relațiile dintre noi sunt din ce în ce mai mediate tehnologic, iar percepția asupra distanțelor se micșorează pe zi ce trece. Progresul științific ne-a adus internetul, micile dispozitive prin care putem comunica în orice moment, aplicațiile prin care ne putem vedea. Chiar și avioanele low-cost, care fac posibil străbătutul distanțelor care altădată păreau inaccesibile, sunt tot un beneficiu al dezvoltării și democratizării tehnologice.

Dar ce ați spune că se întâmplă atunci când arta și tehnologia își dau mâna într-un proiect și vă propun un gen de prezență pe care o puteți experimenta doar la teatru?

Asta se-ntâmplă în cadrul proiectului internațional Tele-Encounters, regizat de Marina Hanganu (director artistic), Ion Mircioagă (regizor asociat) și Javier Galindo (regizor din Spania). Artiști din teatru și profesioniști din proiectare experimentează în jurul conceptului de tele-prezență, având la baza viitorului lor spectacol, ce va avea premiera în iunie 2018, poveștile familiilor de români separate de fenomenul migrației.

Astfel că, dispozitivul Kinetic a permis buzoienilor veniți la finalul lunii februarie la Teatrul „George Ciprian” să se joace cu propriul avatar digital, cât și cu cel al unui partner. Practic, prin intermediul aplicației digitale create de Mindscape Studio, siluetele spectatorilor au fost transformate într-o animație controlată direct de aceștia. În perechi și distribuiți în spații diferite ale teatrului (scenă și studio), participanții au învățat să-și controleze propria umbră-digitală și să interacționeze cu partenerul. Regulile jocului sunt simple: dacă închizi pumnul stâng, ștergi ceea ce ai desenat. Dacă un pumn e închis, mâna cealaltă trebuie să fie deschisă, astfel încât comenzile către dispozitivul Kinect să nu se invalideze. Toate gesturile trebuie făcute clar, astfel încât senzorul să le citească. Apoi toată lumea începea să se joace, în special copiii.

S-au desenat multe inimioare și steluțe, s-a lăsat cu îmbrățișări de la distanță, hi5-uri. Însă  funcția de desen live pare să fi fost cea mai interesantă pentru participanți.

Marina Hanganu, directorul artistic al proiectului, povestește că ceea ce a observat cel mai pregnant la participanți a fost „camaraderie bazată pe joc” și un soi de „concesie și cooperare”.

„Dacă unul propunea o imagine, un gest, celălalt îl continua. De pildă, unii dintre participanți desenau împreună aceeași imagine, cum ar fi o inimă. Cele două spații erau conectate și sonor, dar foarte puține persoane erau interesate de comunicarea verbală – animația era suficientă.”

Majoritatea spectatorilor au venit în perechi, iar faptul că se cunoșteau între ei a contribuit la crearea rapidă a unui soi de intimitate, crede Marina Hanganu. Totuși, au fost și persoane care au interacționat fără să se cunoască dinainte, iar dinamica dintre acestea a avut un caracter mai individual. Dar dacă la început nu păreau interesați să interacționeze, să se atingă digital, treptat au început să discute prin microfon și să coopereze.

Spectatorii teatrului care au participat la experiența Tele-Encounters au fost entuziasmați, au făcut poze și cu siguranță au plecat cu amintiri sau chiar planuri de viitor: un băiețel de maxim 10 ani a pus o mulțime de întrebări echipei de animație și a mărturisit că și el își dorește să devină programator.

E ușor de înțeles de ce tele-prezența creează fascinație. Este un instrument prin care se deschid porți spre lumi virtuale și prin care poți explora breșe noi în realitate. „Tele-prezența nu e o iluzie a prezenței fizice, ci un alt fel de prezență”, explică Marina Hanganu, „ne permite să fim aproape, deși fizic suntem departe”.

Experiența de la teatrul din Buzău nu ar fi fost posibilă fără departamentul tehnic. Echipa multimedia (designerii Cristian Iordache și Dragoș Vasiloaia și sound designerul Florin Ciocan) și echipa tehnică a Teatrului „George Ciprian” (Gabriel Ilie, maestru sunet, și Gheorghe Ilie, tehnician video și lumini) au fost operatorii aplicației și cei care le explicau vizitatorilor ce trebuie să facă.

Acest proiect este cofinanțat prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene.

Lider de proiect: Teatrul „George Ciprian” Buzău

Parteneri: Universidad Católica San Antonio de Murcia (UCAM, Spania) și Municipio de Lousada (Portugalia).