1. Identificare
1. 1. Vârsta: 10 ani.
1. 2. Sex: M.
1. 3. Care părinte a fost plecat? Tata.
1. 4. Câți ani a fost plecat? Unsprezece-doisprezece ani.
1. 5. În ce țară a fost plecat? Spania.
1. 6. Cu cine lociua. Cu mama.
2. Cum era înainte de plecarea părintelui.
– Cât timp a fost plecat?
– R: Trei-patru luni, așa. După aia mai venea o lună… după aia iar pleca…
– Acum, tatăl tău locuiește cu voi.
– R: Da.
– S-a întors chiar în acest an.
– R: Da.
– În ce lună s-a întors? Dacă mai știi…
– R: …
– Tu te-ai născut când el era încă în străinătate.
– R: Da.
– Ce îți plăcea să faci împreună cu el, când venea acasă?
– R: Să stau cu el, să ies pe afară cu el.
– Unde vă duceați? Vă duceați prin Crâng?
– R: Da.
– Care e parcul tău preferat? Crângul?
– R: Da.
– Dar „Marghilomanul” nu îți place?
– R: Acolo mă duc cu colegii.
– A, deci ai parcuri diferite; cu tata într-un parc, cu colegii în alt parc. Ai mulți prieteni?
– R: Da.
– Sunt tot de vârsta ta? Mai mari, mai mici?
– R: De vârsta mea. Colegi din clasă.
– Și ce faceți împreună în parc?
– R: Ne jucăm fotbal… cam atât.
– Foarte bine.
– R: Alergăm.
– Cu tata joci fotbal?
– R: (Dă negativ din cap.)
– Nu? Nu îi place? Dar alte jocuri în aer liber?
– R: Nu prea mă joc cu el.
– Nu?
– R: Nu.
– Deci doar vă plimbați.
– R: Da.
– Ți-ar plăcea să te joci cu el?
– R: Da.
– Și i-ai propus?
– R: (Râde. Șoptește.) Da.
– Și a zis „Nu. Sunt om prea serios pentru asta.” Sau de ce nu se joacă?
– R: Pentru că e obosit.
– Așa făceau și părinții mei, crede-mă. Totdeauna obosiți. Și, cine te ajuta pe tine la lecții?
– R: Mama.
– La ce subiecte? Care ți se păreau ție așa, mai grele?
– R: Științe, civica, astea.
– La mate te ajuta mama ta?
– R: Da.
– Ai vreun subiect preferat?
– R: Da.
– Care?
– R: Mate.
– Cine te ducea la școală? E aproape de casă?
– R: E aproape de casă, mă duc singur.
– De la ce vârstă te duci singur?
– R: De la opt ani.
– Cine vorbea cu învățătoarea?
– R: Mama.
– Numai mama; tata nu…
– R: Câteodată. Nu prea voia.
– De ce nu voia?
– R: (Râde.)
3. După plecare.
– Poți să îmi povestești ceva despre plecarea tatălui tău? Un moment… Dacă poți să îmi povestești o despărțire? cC s-a întâmplat în ziua aceea?
– R: Nu prea îmi mai amintesc.
– Mai de curînd… ce se întâmpla de obicei, în ziua dinainte să plece?
– R: Stăteam numai cu el.
– Stăteați în casă? Ieșeați la plimbare?
– R: Și în casă, și pe afară.
– Și mai făceați alte lucruri împreună?
– R: … Îl luam în brațe.
– Și mama a trebuit să plece, nu în străinătate, la București. Lucra într-un spital din București. Și practic eu am rămas cu bunica. Și tot așa, sufeream de dorul ei, dar știam că are treabă. Apropo, tu ai înțeles de ce a trebuit el să plece?
– R: Da. Ca să muncească.
– Ce ai simțit în legătură cu asta? Ți s-a părut că e un motiv bun?
– R: Și bun și rău.
– De ce? De ce bun, de ce rău?
– R: Pentru că ne aducea cadouri, bun, și rău, că pleca. Stătea mult.
– Just. Mama ta avea grijă de tine, nu?
– R: Da.
– Mai era și altcineva?
– R: Nu.
– Și cum te înțelegeai cu ea, cât timp a fost tatăl plecat?
– R: Bine.
– Aveți și alte rude în oraș? în afara orașului?
– R: Mai avea grijă verișoara.
– Și cu ea cum te înțelegeai?
– R: Bine. Ne jucam.
– Ea e jucăușă. Câți ani are?
– R: Cincizeci și cinci.
– Și ce vă jucați?
– R: Atunci eram mai mic; cu mașinuțe. Atunci eram eu mic, când era mami la… la Drăgaica.
– Și cu ce mașinuțe te jucai?
– R: Nu știu, aveam niște mașinuțe, așa… nu le cumpăram.
– Ți le dădea tatăl tău?
– R: Da.
– Și ce altceva îți mai trimitea?
– R: Mi-a trimis un tractor, când eram eu mai mic, cu care am mers super-mult.
– Tractor în care să te poți urca?
– R: Da, de ăla cu pedale.
– Pe bune?
– R: Da. Și un ATV.
– Pe bune? Știi cât îmi doream eu așa ceva? Și unde te duceai cu ATV-ul și cu tractorul?
– R: Cu tractorul, prin spatele blocului, cu ATV-ul prin „Tineret”.
– Te invidiez! Și alte lucruri, în afară de astea mari, ce îți trimitea?
– R: Mașinuțe, role. Penny board.
– Ce sunt acelea?
– R: Un fel de skateboard.
– Aha. Dulciuri?
– R: Da.
– Ce dulciuri?
– R: …
– Cine mai știe? Îți plac acadelele? Îți place ciocolata?
– R: Ciocolata.
– Cu lapte? Cu altceva?
– R: Nu știu, dar știu că albă aducea.
– Mie îmi place cel mai mult ciocolata cu lapte. Aceea e preferata mea. Dar astea sunt gusturile mele. Și, cât a lipsit tatăl tău, a trebuit vreodată să mergi la doctor? să te internezi?
– R: Nu.
– Foarte bine! Și ai prieteni care mai au părinți care au fost plecați, sau care sunt plecați?
– R: Da.
– În ce țări?
– R: În Germania.
– Te simți mai apropiat de ei? E o relație specială cu acești prieteni, care au părinții plecați? Uitându-mă la fața ta, nu. Nu te simți mai apropiat de ei. Nu aveți niște subiecte de discuție în comun.
– R: Nu.
– Prietenii tăi știau că tatăl tău e în străinătate, nu?
– R: Da.
– Și ce părere aveau despre asta?
– R: (Pauză mare.) Nu au zis niciodată ce părere.
– Nu?
– R: Nu, doar m-au întrebat.
– Deci nu ziceau „mamă ce norocos ești că ai ATV”.
– R (Râde.)
– Mama ta ce face aici? Ce făcea în timpul în care tata era plecat?
– R: Ce făcea? La Drăgaică, era… dădea…
– Știi ce făcea tatăl tău în Spania? ce muncea el acolo?
– R: Nu.
– Nu l-ai întrebat?
– R: Mi-a zis doar că lucrează la birou.
– Nu ai fost curios, să știi mai multe?
– R: …
– Ok… trimitea cadouri….
– R: …câteodată trimitea, în rest le aducea el.
– Era ceva anume ce doreai să îți ia ei cu banii câștigați în străinătate?
– R: Nu.
– I-ai cerut vreodată ceva?
– R: Ce? Aaa, daa… O dronă.
– O dronă. Și ți-a luat-o! Și eu vreau să îmi iau o dronă. Vreau una cu timp de viață mai lung. Ce timp de viață are a ta?
– R: Zece-cincisprezece minute.
– Și filmezi? De sus?
– R: Nu știu cum să pornesc camera.
– Te joci cu ea ca și cum ar fi un elicopter, din acesta…
– R: Da.
– Ai avut probleme cu vecinii din cauza asta?
– R: Nu. Încă.
– Încă. Am mai auzit de o dronă care a intrat în elicea unui avion. Ceea ce nu e bine. Nu s-a prăbușit avionul, dar…
4. Mijloace de comunicare prin Internet.
*Tehnic.
– Ai acces la internet? Acasă?
– R: Da.
– Pe ce intri? Pe calculator, pe tabletă, pe laptop…
– R: Laptop.
– Ai laptopul tău?
– R: Da.
– De când?
– R: De un an.
– Și până atunci, pe ce intrai?
– R: Atunci ieșeam afară, cu prietenii.
– A, nu simțeai nevoia să stai la calculator. Bun. Cine ți-a cumpărat laptopul?
– R: Mama.
– Vorbeai pe laptop cu tatăl tău?
– R: Nu, la telefon.
– Scriai scrisori?
– R: Nu.
– El vă scria vouă?
– R: Nu.
– Cu prietenii, cu colegii, vorbești prin internet?
– R: Da.
– Pe ce programe?
– R: Skype.
– Skype! Și cu video?
– R: Da.
– Preferi cu video?
– R: Eu nu, doar ei dau.
– Și tu oprești camera?
– R: Da.
– De ce?
– R: …
– Nici mie nu îmi place să fiu văzută. Înțeleg dacă tu oprești camera: „frate, nu vreau să mă vezi, poate eu acum nu sunt pieptănat.” Știi ce zic?
– R: Da.
– De asta nu o pornești?
– R: (Râde discret.)
– Folosiți și doar apelul vocal, prin Skype? Căci are și opțiunea asta.
– R: Nu.
– Chatul? Scrieți?
– R: Da.
– Facebook n-ai.
– R: Am.
– Ai? Știi că este ilegal. Ce vârstă ți-ai dat?
– R: Vreo douăzeci și ceva. Da, am douăzeci.
– Și ce îți place ție să faci pe Facebook?
– R: Nu prea intru.
– Nici Messenger-ul nu-l folosești?
– R: ….
– Și voiai să vorbești pe Skype cu tatăl tău?
– R: Da.
– Și i-ai zis? „Tata, vreau pe Skype!”
– R: Da. Doar că și-a uitat parola.
– Și de asta nu ați intrat… Alte servicii, gen Google Hangouts… îl ai pe telefon?
– R: Ce?
– E Google Hangouts, nu știu dacă îl folosești.
– R: Nu, nu îl folosesc.
– Părinții tăi au cont pe Facebook?
– R: Doar mami.
– Și… te urmărește pe Facebook? A, dar tu nu prea postezi.
– R: Nu, am doar o poză.
– Cum preferai tu să comunici cu tatăl tău?
– R: La telefon.
– De obicei sunai tu? Sunați voi? Sau invers?
– R: Și el, și eu…
– Și cine crezi că suna mai des?
– R: El.
*Conținut.
– Cam de câte ori pe zi vorbeați?
– R: De două-trei ori.
– Ai telefonul tău de mult, nu?
– R: De doi ani jumătate.
– Despre ce vorbeați?
– R: Îl întrebam mereu când vine. Și el zicea mereu, „mai am puțin”, dar el avea mult. Mai avea o lună, două. Îl întrebam după o săptămână când vine.
– Te cred. Îmi revin și mie amintirile din copilărie. Îți doreai să vorbiți mai des, sau mai rar, sau era suficient?
– R: Era suficient.
– Te întreba ce ți-ai dori să îți aducă?
– R: Da.
– Și și tu, din câte mi-ai spus, îl rugai să îți aducă anumite lucruri. Bun, e o comunicare eficientă. Mai era cineva prezent în cameră, când vorbeați?
– R: Nu.
– Și, când erai mai mic, cum vorbeați? Tot individual, sau era și mama?
– R: Era și mama.
– Rude, prieteni, care veneau la voi?
– R: Nu.
– Erau lucruri pe care simțeai că nu le poți discuta decât cu tatăl tău? Și nu cu mama, sau nu cu sora?
– R: Nu știu.
– Ai simțit vreodată că nu poți să îi spui ceva la telefon și că trebuie să îi spui față în față?
– R: Nu.
– Te întreba ce ai făcut la școală?
– R: Nu. Te presa cineva să iei note mari? De fapt voi nu aveți note, nu? calificative…
– R: Da.
– Și contează ce calificative ai, pentru părinți?
– R: Da.
– Da? Te-au certat vreodată că nu ai luat notă mare?
– R: Mare?
– Da.
– R: Nu.
– Îți place la școală?
– R: Da.
– Te-a certat vreodată tatăl tău, când vorbeați la telefon?
– R: Nu.
– Dar față-în-față, te-a certat?
– R: (Dă din cap în semn că da.)
– Da? De ce? Poți să îmi spui?
– R: Când eram mai mic.
– Dar ce ai făcut?
– R: M-am ascuns de el. (Râdem amîndoi.)
– De ce te-ai ascuns de el?
– R: Așa… spontan…
– Câți ani aveai?
– R: Trei-patru ani.
– Și unde te-ai ascuns?
– R: (Râde.) În dulap.
– Ai stat mult timp ascuns?
– R: Nu știu.
– Dacă te-a certat, l-ai speriat un pic? „Unde e copilul?” Te-ai pierdut vreodată de ei? Mergând pe stradă?
– R: Da.
– Da?
– R: Mergeam cu mami și am luat-o în stânga, am luat-o pe altă… alt drum. Și credeam că vine în spatele meu. Și după aia, ne-am găsit.
5. Cum a evoluat relația cu Tata (etape importante/momente semnificative)
– Ai fost vreodată la el?
– R: Unde?
– Unde a lucrat.
– R: Nu.
– Și nu erai curios?
– R: Ba da.
– Și ai zis că vrei să te duci?
– R: Da.
– Și ce ți-a zis?
– R: Că nu se poate.
– De ce? Ți-a explicat de ce?
– R: Nu.
– Nu? Eu îi toc pe oameni la cap. Dacă mama zice nu, eu întreb: „dar de ce?” Nu zic că trebuie să te iei după mine… Știai unde stă? Unde locuiește acolo?
– R: Nu.
– L-ai rugat să îți descrie unde stă?
– R: Mi-a zis că stă doar cu colegii lui.
– Ți-a zis ce se vede pe geam? Dacă are un parc în apropiere?
– R: Nu.
– Ți-a povestit despre ce e pe acolo?
– R: Nu.
– Știai unde sunt pe hartă acele locuri?
– R: Nu.
– Ai să înveți, la geografie… Mama ta îți povestea? Despre ce face tatăl tău?
– R: Nu prea.
– O întrebai?
– R: (Râde și face semn din cap, că nu.)
– Nu? Ok. Existau lucruri pe care încercai să i le ascunzi tatălui tău?
– R: Nu.
– Dacă se întâmpla să fii trist, îi dădeai telefon?
– R: Daa.
– Da? Pentru ce îl sunai de obicei? Cu ce scop? Se întâmpla să ai ceva special să îi comunici?
– R: Nu prea.
– Dacă te supăra un coleg, simțeai nevoia să îi spui tatălui tău?
– R: Nu.
– Folosești WhatsApp?
– R: Nu.
– Instagram?
– R: Nu.
– Colegii tăi?
– R: Da.
– Da? Și tu de ce nu le instalezi?
– R: Că nu prea stau pe Messenger, WhatsApp…
– Nu vrei tu, sau ai interdicție?
– R: Nu, nu vreau. Mai mult să ies pe afară. De la trei, până la opt, opt-jumate.
– Și stai numai în parc?
– R: A, nu… ne mai plimbăm…
– Cu bicicleta îți place să mergi?
– R: Da.
– Pe unde?
– R: La țară.
– În oraș nu mergi?
– R: Nu.
– Ți-e frică de mașini, nu?
– R: Nu am bicicleta aici, o am la țară.
– Mulțumesc mult.